Poziționare, public țintă și buget – deciziile de clarificat înaintea oricărei alegeri de unelte.
Un mers realist, lună de lună – cu prăbușirea din luna a doua, cele trei locuri în care se opresc cei mai mulți și semnele că lucrurile țin.
De ce cele mai multe fraze de poziționare nu sunt repovestite, ce trei părți are o frază care ține și cum se dezvoltă ea în patru runde.
De ce ramura și mărimea nu dau un public-țintă, care cinci trăsături despart cu adevărat și cum se ajunge la o descriere care ușurează deciziile.
De ce alegerea uneltei este cea mai mică decizie, care patru deprinderi trebuie transmise și cum arată o introducere pe douăsprezece săptămâni.
De ce cele mai multe planuri editoriale rămân în urmă după șase săptămâni, ce cinci coloane ajung și cum arată un plan care merge mai departe.
Zece formate derivate dintr-un articol temeinic – cu deosebirea dintre refolosire și simplă bucățire și un proces care se parcurge în două ore.
De ce procentele din cifra de afaceri induc în eroare, care trei mărimi hotărăsc de fapt nivelul și cum se împarte bugetul pe cele patru poziții.
De ce nu funcționează listele de adjective, ce șase secțiuni are un document de stil folositor și cum se scrie el pentru un model lingvistic.
Cât costă cu adevărat ambele căi, inclusiv posturile care nu apar în nicio ofertă: acomodarea, coordonarea și pierderea de cunoștințe.
Structura, legăturile interne și ordinea unui grup tematic – pe exemplul unui grup real, cu întrebarea când merită și după ce se recunoaște că ține.
Deosebirea dintre mai mult text și mai mult efect: un proces de producție în cinci trepte și cele trei semne de avertizare ale diluării.
Ordinea introducerii decide dacă restul reușește: care element vine primul, pe care patru le lăsați deoparte și când un proces e copt de automatizat.
Un plan concret pentru fondatoare și firme mici: ce este de făcut în săptămânile 1 până la 12, ce se lasă deoparte și după ce se vede că are efect.
